Angela Sîrbu – director al televiziunii publice

   A fost o surpriză să aflu această noutate:  Angela Sîrbu – director peste ceea ce criticii televiziunii publice au nuimt ani la rînd cu răutate, televiziunea din Dealul Schinoasei. A fost ca şi cum  peste o cîrciumă sătească rău famată a fost pus mai mare şeful de spital raional. Spun asta nu pentru ca să fac reverenţe adînci unui mare profesionist TV – Angela,  deocamdată, nu este – şi nici pentru a-i face reproşuri ex-directorului, Adelei Răilean- pentru că nu prea am de ce. Spun asta în speranţa că la televiziunea de stat, acum publică, s-a încheiat epoca comandamentelor politice, care ţine cam de 60 şi ceva de ani, adică de la fondarea Televizunii moldoveneşti.

   Chiar, dacă aş fi fost la curent cu faptul cum s-au tras sforile la votare, pentru că anume asta ar trebui să  suspectăm cînd ne gîndim la  „bileţelul lui Saharneanu”, n-aş fi crezut că se putea vota un om, care în opinia mea este în afara politicii.  Erau atîţea candidaţi plăcuţi privirii galeşe a  AIE! Sincer vorbind, chiar dacă mi-ar fi spus cineva că Angela este fina de cununie a lui Constantin Marin, ori cumătra lui Filat, oricum n-aş fi crezut că putea fi votată. Pare mai curînd nu candidatura unei componente AIE, ci a ambasadelor UE, deşi nu-i poţi bănui pe europeni de imixtiuni atît de directe. Poate o ştim prea puţin pe Angela?

   Pe cînd abia devenise directorul Centrului Indpendent de Jurnalism trecea pe la BASA-press şi discutam la terasa din faţa Agenţiei la o cafea despre problemele presei noastre. Nu se jena să ceară sfaturi. Este tipul de om mai puţin cunoscut generaţiei mele, energic, cu planificări exacte la zi şi săptămînă, băgăreţ cu decenţă, oricît de paradoxal ar suna aceste două noţiuni asociate. Jurnaliştii mai cu vechime îi luau adesea în căruţă tinereţea şi nonşalanţa, dar ea trecea destul de uşor cu vederea aceste împunsături afine uneori bădărăniei. Ar trebui, totuşi, să ţinem cont de subtextul respectivelor ironii, care au darul să fie actuale încă pentru  proaspătul director M-1: Sîrbu a devenit expert în jurnalistică muncind în organizaţiile neguvernamentale de profil, fără a face salahorie şi carieră de jurnalist.

  Nu mi-a plăcut la Centrul de Jurnalsim, şi pe atunci cînd ea era director, topul anual al  jurnalismului moldoveneasc „Mărul de aur”. Erau trecuţi tot timpul în faţă unioniştii – părerea mea! Dar s-ar putea ca tocmai  Angela să fi fost cel mai puţin implicată în acest top, era suficient şi un adjunct cu găşculiţa lui  să aibă în grijă această componentă politică a Centrului, nu neapărat  încuviinţată de europeni şi americani, pentru că pe banii lor funcţionează această organizaţie independentă. Cred că era tînără pe atunci şi peste ani a învăţat cum să se protejeze mai bine de influenţa nefastă a adjuncţilor! I-ar prinde bine acum ca manager! Oricum, cosmopolită fiind, mă gîndesc dacă va şti să pună în lumina televiziunii publice  sufletul şi valorile moldovanului.

   Atuul Angelei nu este experienţa managerială în TV, ci cunoaşterea bună a materiei de jurnalism în Moldova şi bunul simţ. Nu e de neglijat nici pregătirea în a administra proiecte cu mecanism finanaciar complex. Dar, totuşi, mă întreb în ce fel s-ar revolta buna creştere a Angelei, dacă mîine seară pe la cinci ar surprinde-o telefonul lui Volniţki ori a şefului companiei cu sugestia cîte subiecte şi în ce ordine ar trebui să apară la „Mesager”? M-aş bucura mult să aflu peste un timp că asemenea discuţii telefonice nu au avut loc, sau că nici nu au avut cum să aibă loc, pe motiv, că, după cum presupunea naivul de mine, epoca veche a televiziunii moldoveneşti s-a perindat.  Mai mult mi-e frică de faptul că Angela ar fi nevoită să demisioneze în tăcere peste o jumătate de an…

Cel mai mult, însă, mi-e teamă că ar putea repeta greşala pe care o fac majoritatea jurnaliştilor de rasă de la noi, să încurce cîinele de gardă a societăţii cu cel de gardă a burgheziei.